nu pot să uit cum după ce ne-am despărţit
ajuns acasă
mă aşteptam ca toate uşile să se închidă cu putere în urma mea
ferestrele să se trântească spărgând geamurile
într-un stol de cioburi care să fie atras spre lună
uşile de la dulapuri să sară din balamale
rotindu-se în aer ca nişte elice
becul să se spargă ca şi când
cineva din interior a reuşit să se elibereze
toate lucrurile să fi format în aer
un monstru
din care să se audă un requiem
dar nu a fost aşa
liniştea a avut penajul unui păun
toată noaptea
0 buşeli:
Trimiteți un comentariu
Zi ceva de-a busilea sau din picioare