bei gri
gore aghiazmă?
gri
gore
stătea pe creştetul unei borduri
cam pe unde ar fi shahasrara bordurii
abia ce învăţase să nu răspundă pe loc
să păstreze răspunsul
ca pe un buletin de identitate
învăţase şi gesturi
care să te ţină priponit într-un fel de şah
să ai impresia că în orice moment o să dea răspunsul
nu conta cine
sau ce
ar fi cel
sau cea
care punea întrebarea
putea să îi pună întrebarea
şi o lumină aprinsă
ca în cazul de faţă
gri
gore
era în culme
îi fusese pusă o întrebare
nu mai era la şcoală
să răspundă ca un haplea
învăţătoarei care îi spunea
/gri
toamnă gri/
şi îi zâmbea
la etajul unu
aripa de vest a şcolii
putea muri fericit
chiar şi peste foarte mulţi ani
peste care ar fi sărit însă cu avânt drag
ca la lapte gros
fără să strige desigur
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Na, mah, ai o leapsa la mine pe blog. Asta e, vrei, nu vrei, bei, Stefan, aghiazma! :D
RăspundețiȘtergere