poemul meu din munţii Azi

dacă mi-aş reîntâlni prima iubită
în gură mi-ar apărea o bucată muşcată de măr
ochii s-ar mişca pentru prima oară după foarte mulţi ani
singuri
fără ajutorul sforilor de păpuşar

ar fi o dovadă că totuşi
nu îmbătrânesc aşa repede
câteva zile în oglinzi mi-aş vedea chipul de atunci
de când făceam înconjurul lumii cu tramvaiul
ca să o conduc pe ea acasă

luna mi-ar intra iară în cameră
ca o pisică prin crăpătura uşii
mi-ar bea tot laptele din inimă
şi s-ar afunda în pieptul meu
înghiţită de nisipuri mişcătoare

aş adormi fără teama că vine ziua de mâine
aş visa probabil ploaia aceea
care începea de la trei metri deasupra pământului
în timp ce scriam cu săruturi
primele mele poezii pe pielea ei

dacă mi-aş reîntâlni prima iubită
pendula în formă de târnăcop a ceasului
s-ar opri din ciobitul în carne
timp suficient pentru toţi cunoscuţii
să treacă prin faţa mea
şi să mă aranjeze ca pe un tablou într-un cui