ultima scrisoare pluteşte prin venele mele
sub un soare sfârâitor
se aud şi zgomote
ca şi când cineva scobeşte din cealaltă parte
şi va cădea curând în lumea asta
păsările se
fărâmiţează în zbor cad din ele bucăţi mari
ca la un accident aviatic
eu stau aici nici frunză nici gând
am pus hamurile la uscat
să se scurgă toată iarba din ele
scrisoarea sclipeşte în zare
ca un ciob de sticlă
ca o reîncarnare a durerii
pai dpa, cum aminteam deja, "reciclezi" total neasteptat cuvintele - adica, de fapt cuc at coboro=i mai jos ca sa ridi un termen uzat, invechit, tocit, etc :)) cu atat te ridici mai sus prin metamorfozare. "reincarnare a durerii" imi da dreptate,imprena cu ciubul sclipicios :P 100%. Si e cel mai mare ocmpliment pe care pot sa ti-l fac, pt ca marea majoritatea doar incearca sa epateze. "nu scrii pt prostime , hehe" ca aparentele sunt mult mai adanci
RăspundețiȘtergerenorock, fratioare, sarbatori fericite, te.am pupat, sanatate!
RăspundețiȘtergere