stau
în camera mea
la mii de kilometri depărtare de
fereastră
lângă masa alungită
precum o cale ferată
chiar acum a plecat ultima umbră
a mesenilor
trântind uşa
la fiecare pas
las în spate un eu
pe care pot să îl uit
pentru că apare mereu altul
ce bine că nici fereastra nu se apropie
nu vreau să îmi înfigă lumina
ghearele ei mari
în obraji
bătând din aripile alea
aproape cărnoase
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
La Mulţi Ani şi un 2010 plin de frumuseţe!
RăspundețiȘtergereSă îţi aducă anul tot ceea ce sufletul tău îşi doreşte pentru a fi fericit!
Frumoase versuri...