Totul a început de la Helena Petrovna Blavatski(1831/1891), o personalitate controversată care a înfiinţat prin 1875 (decembrie) Societatea Teosofică ce avea ca scop formarea unei fraternităţi universale a oamenilor, studierea şi mediatizarea religiilor (cu precădere cele orientale)şi filosofiilor (aici intra şi gnoza, mistica renană etc) precum şi studierea legilor naturii şi trezirea puterilor oculte latente din om. Madame Blavatski este văzută de istoricii religiilor drept o impostoare în casa căreia s-au găsit fante ascunse în pereţii prin care ''soseau'' scrisorile din astral pentru oamenii care o vizitau în schimbul unor sume de bani şi de cei implicaţi în viaţa spirituală, drept o persoană diabolică, care practica magia neagră. Totuşi din acest moment învăţători spirituali, maeştri reîncarnaţi, indivizi mai mult sau mai puţin dubioşi, şi-au făcut apariţia pe scena vremurilor, publicând cărţi, ţinând conferinţe şi infiinţând şcoli, toate cu origine celestă. Din ''curtea'' Societăţii Teosofice se desprind doi din cei mai emblematici maeştri spirituali. Primul dintre ei Rudolf Steiner (1861/1925) care intră în Societatea Teosofică prin 1903, când Societatea era condusă de către succesoarea directă a lui Madame Blavatscki, Annie Besant. Rudolf Steiner vine cu propunerea ca toate conferinţele să se ţină într-un mediu mult mai atractiv pe plan spiritual, şi anume prin decorarea sălilor unde se ţineau conferinţele, ambient muzical plăcut, lucru care trebuia îndeplinit de fiecare participant în parte ca o contribuţie personală la desfăşurarea activităşilor. Ruptura a început din anul 1909 când Societatea Teosofică înfiinţează Ordinul Stelei Orientului, în spatele căruia stăteau nişte principii cu care Rudolf Steiner nu a fost de acord. Astfel că în 1912 înfiinţează Societatea Antroposofică care nu s-a vrut o altă ramură a Teosofiei. Toate conferinţele ţinute de-a lungul timpului s-au transformat în cărţi prin truda discipolilor şi celor apropiaţi, şi cuprind învăţături spirituale dobândite în urma cercetărilor spirituale efectuate chiar de Rudolf Steiner. Este cel care a gândit o înrădăcinare a spiritualităţii în toate domeniile vieţii înfiinţând astfel în domeniul şcolar şcoala Waldorf, în domeniul artei euritmia, în domeniul medicinei şi a alimentaţiei o tratare a lor prin homeopatie. Astfel au apărut chiar sere, pe pământurile unor membri, în care se cultivă legumele, fructele etc. după tratamente strict homeopate, indicaţii astrologice, astronomice şi spirituale. Până şi viaţa socială putea fi condusă, în concepţia lui Rudolf Steiner după percepte spirituale pe un model tripartit. În conferinţele susţinute apar nenumărate înformaţii spirituale fapt care i-a adus din partea celorlalte societăţi secrete existente dezaprobarea pentru faptul că vorbea despre nişte lucruri atât de ''intime''. Faptul ca primul Goetheanum (sediul Societăţii Antroposofice) a fost incendiat iar moartea lui prin otrăvire nu a fost elucidată până azi, nu fac decât să adâncească misterul acestui personaj, ale cărui conferinţe dezvăluie adevăruri inestimabile despre religia creştină( vezi De la Buddha la Christos, Creştinismul esoteric, Esotersimul creştin, Evanghelia după Ioan).
Al doilea personaj este strâns legat de ruptura lui Rudolf Steiner dar şi de oridnul menţionat. Ordinul Steaua Orientului, avea în centru un copil înfiat ilegat de către Annie Besant, în care membrii societăţii îl vedeau pe Christos întrupat. Astfel copilul a crescut, mai bine de 10 ani în cadrul şcolii respective, fiind îndoctrinat cu învăţături teosofice. Copilul în care era văzut spiritul hristic, care urma să conducă lumea şi care avea să fie oferit ei de către Societatea Teosofică, se dezice însă de toate învăţăturile primite, desfiinţează ordinul creat special pentru el, renunţă la toate onorurile, beneficiile şi darurile date lui încă din copilărie şi optează pentru cea mai aridă ştiinţă spirituală căruia nu i s-a putut găsi un nume. Persoana respectivă era Krishnamurti(1895/1986), şi în ultima conferinţă care dizolvă ordinul şi în acelaşi timp pune Societatea Teosofică pe o pantă descendentă, spunea:
''Eu susţin că Adevărul este un tărâm fără poteci şi că nu-l poţi cunoaşte cu adevărat pe nicio cale bătătorită, cu ajutorul nici unei religii, fiind lipsit de limite, necondiţionat, este deci inabordabil pe vreo cale şi nu poate fi structurat.
Eu nu îmi dorsc să am adepţi. Ce folos dacă te ascultă mii de oameni care nu înţeleg, care sunt cu totul închistaţi în dogme, care nu acceptă noul, ci mai degrabă încearcă să adapteze noul la vechile lor prejudecăţi. Îmi doresc ca cei care se străduiesc să mă înţeleagă să fie liberi, să nu mă urmeze orbeşte, să nu facă din spusele mele o religie, o sectă. Ei trebuie să se elibereze de teamă, de orice teamă''.
Krishnamurti a devenit unul dintre cei mai autentici maestri spirituali, cu o filosofie care punea accentul total, centrul mai bine zis, pe trăirea prezentului în condiţii de prezent continuu, fără a mai fi comparat cu trecutul. Vorbeşte despre trecerea timpului, iubire, suferină, viloenţă, pune accent pe om punându-i mereu în faţă o oglindă clară de cristal care este cea a conştiinţei. A fost comparat deseori cu filosofia Zen.
''Piaţa'' este asaltată azi de mulţi oameni: care în convorbiri penibile cu Dumnezeu, care în convorbiri cu fii decedaţi, care reîntruparea a lui Hermes venit să redea o gnoză, pierdută şi alterată, ''săraca'' de ea, încă de la naştere. Ce norocoşi trebuie să ne simţim!
Lăsând gluma la o parte cred că există doar o ''mână'' foarte mică de maeştri spirituali care merită atenţia nostră. Eu personal consider că în primul rând cel mai mare maestru spiritual suntem noi, fiecare în parte. Avem potenţial nelimitat dar refuzăm, din comoditate, să ne asumăm nişte responsabilităţi. Şi cădem în ridicol, în primul rând în faţa lui Dumnezeu, când motivăm că nu suntem pregătiţi, nu avem cunoştinţele necesare, nu suntem atât de evoluaţi.
În această scurtă, hai să zicem părezentare, am scris despre doi dintre cei mai reprezentativi oameni care spun, pe căi diferite acelaşi lucru, fiecare putem deveni propriul maestru spiritual. (personal Jesus :D). Şi nu vreau să râdeţi când o să vă spun că am scris toate acestea ca să vă prezint o poezie a unui veritabil om, un dedicat al Poeziei, un om care a văzut poezia ca pe o fiinţă platoniciană şi a trăit toată viaţa cu acest concept fără să îl abandoneze. A trecut astfel prin regimul comunist, rezistând tutror greutăţilor. Acest om este Gellu Naum, un chirurg de suflete care operează cu un bisturiu din cuvinte şi lumină. Are un minunat poem despre destinul maestrului spiritual, pe care vă las să îl ascultaţi chiar din glasul lui.
Al doilea personaj este strâns legat de ruptura lui Rudolf Steiner dar şi de oridnul menţionat. Ordinul Steaua Orientului, avea în centru un copil înfiat ilegat de către Annie Besant, în care membrii societăţii îl vedeau pe Christos întrupat. Astfel copilul a crescut, mai bine de 10 ani în cadrul şcolii respective, fiind îndoctrinat cu învăţături teosofice. Copilul în care era văzut spiritul hristic, care urma să conducă lumea şi care avea să fie oferit ei de către Societatea Teosofică, se dezice însă de toate învăţăturile primite, desfiinţează ordinul creat special pentru el, renunţă la toate onorurile, beneficiile şi darurile date lui încă din copilărie şi optează pentru cea mai aridă ştiinţă spirituală căruia nu i s-a putut găsi un nume. Persoana respectivă era Krishnamurti(1895/1986), şi în ultima conferinţă care dizolvă ordinul şi în acelaşi timp pune Societatea Teosofică pe o pantă descendentă, spunea:
''Eu susţin că Adevărul este un tărâm fără poteci şi că nu-l poţi cunoaşte cu adevărat pe nicio cale bătătorită, cu ajutorul nici unei religii, fiind lipsit de limite, necondiţionat, este deci inabordabil pe vreo cale şi nu poate fi structurat.
Eu nu îmi dorsc să am adepţi. Ce folos dacă te ascultă mii de oameni care nu înţeleg, care sunt cu totul închistaţi în dogme, care nu acceptă noul, ci mai degrabă încearcă să adapteze noul la vechile lor prejudecăţi. Îmi doresc ca cei care se străduiesc să mă înţeleagă să fie liberi, să nu mă urmeze orbeşte, să nu facă din spusele mele o religie, o sectă. Ei trebuie să se elibereze de teamă, de orice teamă''.
Krishnamurti a devenit unul dintre cei mai autentici maestri spirituali, cu o filosofie care punea accentul total, centrul mai bine zis, pe trăirea prezentului în condiţii de prezent continuu, fără a mai fi comparat cu trecutul. Vorbeşte despre trecerea timpului, iubire, suferină, viloenţă, pune accent pe om punându-i mereu în faţă o oglindă clară de cristal care este cea a conştiinţei. A fost comparat deseori cu filosofia Zen.
''Piaţa'' este asaltată azi de mulţi oameni: care în convorbiri penibile cu Dumnezeu, care în convorbiri cu fii decedaţi, care reîntruparea a lui Hermes venit să redea o gnoză, pierdută şi alterată, ''săraca'' de ea, încă de la naştere. Ce norocoşi trebuie să ne simţim!
Lăsând gluma la o parte cred că există doar o ''mână'' foarte mică de maeştri spirituali care merită atenţia nostră. Eu personal consider că în primul rând cel mai mare maestru spiritual suntem noi, fiecare în parte. Avem potenţial nelimitat dar refuzăm, din comoditate, să ne asumăm nişte responsabilităţi. Şi cădem în ridicol, în primul rând în faţa lui Dumnezeu, când motivăm că nu suntem pregătiţi, nu avem cunoştinţele necesare, nu suntem atât de evoluaţi.
În această scurtă, hai să zicem părezentare, am scris despre doi dintre cei mai reprezentativi oameni care spun, pe căi diferite acelaşi lucru, fiecare putem deveni propriul maestru spiritual. (personal Jesus :D). Şi nu vreau să râdeţi când o să vă spun că am scris toate acestea ca să vă prezint o poezie a unui veritabil om, un dedicat al Poeziei, un om care a văzut poezia ca pe o fiinţă platoniciană şi a trăit toată viaţa cu acest concept fără să îl abandoneze. A trecut astfel prin regimul comunist, rezistând tutror greutăţilor. Acest om este Gellu Naum, un chirurg de suflete care operează cu un bisturiu din cuvinte şi lumină. Are un minunat poem despre destinul maestrului spiritual, pe care vă las să îl ascultaţi chiar din glasul lui.
frumos si interesant!
RăspundețiȘtergerestefan, la multi ani, sa ne traiasca numele de "stefan", sa traiasca gellu cel naum, sa traiasca poezia din noi. te.am pupat!
RăspundețiȘtergere