 |
| sursă foto |
crăpăturile se ramificau până în zare ca o mafie
noi eram tineri cel puţin unul pentru celălalt
aveam pomeţii în onor
când găseam schelete de animale pe drum
le lăsam libere nu le luam cu noi
când zăream un om la orizont întindeam mâna
îl apucam cu două degete şi îi dădeam drumul în crăpăturile acelea
adevărate mamifere
soarele era o pălărie mare de paie pusă într-un cui
până a venit un bătrân l-a luat l-a pus pe cap şi a plecat zâmbind
mi s-a părut că avea o sapă pe umăr
atunci ştiu că am adormit acolo în praf
ca doi pui în marsupiul pământului acela arid
din crăpături s-au căţărat până la noi toată noaptea
voci de oameni claxoane paşi pe caldarâm
:) hai măi Alexander... e corect ce faci???
RăspundețiȘtergereMie nu îmi vine să mai spun nimic, mai ales...
"din crăpături s-au căţărat până la noi toată noaptea
voci de oameni claxoane paşi pe caldarâm "
Astea m-au lăsat tăcută, tăcută...
Mulţumesc Alexander de versuri...de toate!
Oricum...mai vreau :D!
Îmi menţin părerea că pe "Infinitaria" ai fost pe departe cel mai bun :P!
: ma bucur ca ai remarcat finalul. de la el am plecat chiar:)
RăspundețiȘtergerecat despre infinitaria(apropo, ce mai face, mai exista, se mai posteaza?), am plecat pentru ca nu mai aveam timp sa postez si acolo. am mai avut niste tentative pe alte bloguri literare. pe unul am dat iar de domnul Relu (nu am nimic cu el acum, dar vad ca pe unde este dumnealui eu plec). ma rog, am de gand sa fac eu un blog literar, ca tot este o moda. asa ca stai pe aproape :D(imi trebuie mobilizare si ceva oameni)
seara buna
p.s: chiar am fost cel mai bun pe Infinitaria :)?
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergerenu, nu. nici ca as crede ca am ce cauta acolo. dar multumesc de feluritele aprecieri. :P
RăspundețiȘtergereHei, salutare, a trecut ceva timp de cand nu te-am mai citit. La ultimile versuri am ramas si eu cu gandul suspendat ... la fel ca Sandrina.
RăspundețiȘtergereGand catre evadarea din "buricul" nebuniei cotidiene.
Frumos. Ne vom revedea.