mă jucam cu soarele la perete
îl şutam zdravăn de ieşea praf din tenişi
şi tencuială dim zid
apoi îmi revenea cu boltă
îi îmblânzeam traiectoria cu pieptul
apoi iar şut cu şiretul
din când în când
mai nimeream şi bara bătătorului
era un soare zdrenţuit
din piele
mereu deslipeam câte un pentagon din acela specific
dar soarele meu nu avea niciodată nimic
ţin minte că m-am jucat
până m-a strigat mama
când am ajuns în casă
deja aveam treizeci de ani
mi-am dat seama că nu mă strigase mama
ci iubita
dar eu eram plin de praf
iubita a luat soarele de sub braţul meu
l-a pus în debara
şi pe mine m-a trimis să mă spăl
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
cel putin are cine sa-ti ia soarele.
RăspundețiȘtergereda, soarele se confisca mai mereu :)
RăspundețiȘtergeresorin asta :)
RăspundețiȘtergere