căutarea marelui doi

căutam de zor cutia neagră a soarelui

gleznele noastre
făceau dragoste cu pământul bolovănos
degetele zece orbeţi
pipăiau în întuneric
din când în când dădeau de degetele altora
care nu ştiu ce făceau pe acolo

frigul se lăsase dureros
ca o castană dată în copilărie de colegi
mă gândeam la căldura din casă
la cum ar fi să stau întins pe pat
urechile mele să asculte muzică
mâinile mele să răsfoiască o carte
ochii mei să privească în oglindă
până când reflexia se va apleca
şi îmi va spăla picioarele

auzeam seminţele cum mustăceau în pământ
îmi ziceai că pe locul în care stau
o să crească un stejar înaalt
oamenii or să îl boteze
dragoste
îşi vor face inimi din crengi
şi le vor pune pe foc să le fie copiilor cald

nuştiuce zeu
îşi făcea de lucru în jurul nostru
transpira îşi potrivea ochelarii pe nas
avea grijă de cuiburile păsărilor
ce mai era de-al casei

mie mi se făcea din ce în ce mai frig
mai frig decât pe acropole
văzusem o cruce groasă şi am aruncat-o pe umeri
ca pe o flanelă

mă înzdrăvenisem
începeam chiar să îmi amintesc
toate numele pe care le-ai purtat de la eva
am început să-ţi le spun la început şoptit
apoi din ce în ce mai şoptit
nuştiuce zeu
se oprise din arat şi ne asculta
sprijinindu-se în osia lumii

degetele noastre o luaseră înainte
noi rămăseserăm în urmă
să facem dragoste