din nou stejar

ce dacă nu mai hăcuiesc oamenii
cu pleoapele sunt fericit am păsări moarte
încarnate în frunze şi un vânt care
şi-a făcut nod pescăresc printre crengi când
stă să plouă păsări se rotesc în jurul meu
atunci doar îmi aduc aminte de saturn şi inelele lui
de faptul că îţi plăcea astronomia astrologia
îmi explicai că planetele sunt legate între ele
cu nişte fire invizibile ca nişte beteală ghirlande
mi-ai zis atunci că eu am fost cândva stejar
mai ziceai că nirvana este atunci când ne adunăm toţi
în nuştiuce zeu ca seminţele într-o rodie
îmi ghiceai în ochiul desprins din pulover ziceai că vezi
iubire fericire vulturi în libertate şi auzi chiar un pârâu
mă vizitezi destul de des îţi pui fundul îmbrăcat
cu blugi albaştri pe rădăcinile mele şi îmi citeşti
din ultimul tiv al poeziilor venele mele s-au uscat
s-au făcut albii prin care circulă furnici în voie
repede foarte repede nu aşa de repede ca sângele
dar destul de repede ca să îţi zburde pe piele
şi să te simt şi eu că doar am fost om ştii
între stejarii şi furnici există legături
fire invizibile aşa ca beteala ghirlandele