zeul privea niznai
era amiază
soarele strângea robinetul cu lumină
între noi se aşezase iubirea
ca un covor pe bătător
pe jos smocuri de iarbă
de parcă ar fi acoperit
zone intime
timpul se dădea
cu talc
ca şi când
trebuiau să apară după colţ
americanii
se iviră nişte băbuţe
una dintre ele ne privi şi făcu
un gest din mână
gen
tinereţea asta
o maşină claxonă
exact când limbile noastre ni se atingeau
şi îşi băgă degetele de lapte
prin pleoapele noastre închise
de atunci mi-am dat seama că
voi mirosi a dristor
tot restul vieţii
sâmbătă, 5 septembrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 buşeli:
Trimiteți un comentariu
Zi ceva de-a busilea sau din picioare