oamenii au dorinţe mărunte
cum ar fi să respire sub apă
în mediul acela
unde sunetul se mişcă autist
uneori aşteaptă leşinul
ca pe o maşină cu pâine
îşi întâmpină moartea în şoşoni
citesc cărţi pentru că au forme de aripi
construiesc zgârie nori în loc de zgârie morţi
se îmbrăţişează pentru a pune între ei
virgulă
morfina doar le mătură durerile
cu târnul
fără mămoşenii
din toate frunzele îi pândeşte rugina
ca o piatră în praştie
şi le loveşte tâmplele
luându-le locul
pe scaunul de pe verandă
rămâne adesea aerul
care se dă în balansoar
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
super titlul. se vede ca te+a lovit inspiratia.
RăspundețiȘtergere