era întuneric
sau violoncelele tăceau
păşeam pe rând
să nu ne repetăm
în dragoste
oamenii
se învârteau în cearşafuri
ca elicele unui avion
ieşeau castani şi din gurile de canal
ieşeau de oriunde
fără să ne intre crengile
în ochi
o linişte
ca în largul unei coli de scris
un pic trista(cel putin asa mi s-a parut)dar f graitoare.mi-a placut..imi place stilul tau de a scrie
RăspundețiȘtergeregaby,
RăspundețiȘtergereputina tristete trebuie ca sa existe, ca sa nu mimam poezia:D
multumesc de trecere