degetele mele ies
din părul tău
fără aer
ca dintr-un lan de porumb
îngerii
au ajuns
trei la o aripă
te privesc
cum îţi întorci venele
ca pe ciorapi
îmi amintesc de mâinile tale
cum veneau spre trupul meu
ca nişte gloanţe
îmi place să te privesc
cum mă priveşti
acum
în noapte
stând ghemuită în faţa mea
cu genunchii pe lângă urechi
ca nişte cercei
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
o poezie cu un singur subiect--superb, sigur vei castiga un premiu cu aceasta poezie
RăspundețiȘtergere