lătratul câinilor era un lasou
ţinea luna priponită de tâmplele oamenilor
el stătea
ceilalţi ziceau în gând
că stă într-o rână
necuviincios
cuvintele lui
se dădeau într-un balansoar
şi chipul
îi era plin de riduri
adevărate dune de tăcere
eu îmi iubeam iubita
care se ascunde noaptea
prin cearşaf
cum se ascunde apa sub solzii de peşte
el stătea
ceilalţi nu ştiu ce mai ziceau
în gândul ăsta al meu
praful de pe drum
se tot ridica spre cer
curând se va forma
o nouă lună
0 buşeli:
Trimiteți un comentariu
Zi ceva de-a busilea sau din picioare