Din avangarda literaturii române: Geo DUMITRESCU, Constantin NISIPEANU, Ionathan X. URANUS

vezi lista completă a autorilor postați până acum aici

Geo DUMITRESCU
N.1920-D.2004

Poem de viligiatură

Astăzi am să scriu pe coala nopţii

un poem gândit într-o altă viaţă.

Ca niciodată şi ca întotdeauna

va fi vorba despre dragoste şi despre dimineaţă.

Era o dimineaţă de august aceea,

şi mă durea capul, simţeam undeva o rană

şi aveam o insistentă senzaţie de minus.

Ce frumos începuseşi dragoste sărmană!

Îmi aduc aminte de dinţii ei.

Erau galbeni şi aveau ceva din perfecţiunea unui ştiulete de porumb.

Şoldurile erau vagi

şi sânul abia cât un bumb.

Era tot o dimineaţă de august aceea

Când sărutările noastre au devenit comune ca nişte bani

Ei, dar cât te poţi iubi cu o fată

Care e ţărancă şi n-are decât paisprezece ani!

George MAGHERU 

N 1892-D.1955

Înmormântarea patriarhului

Bucureştiul, scaun ţării, azi sofa pentru cadâne

râde îmbulzind mulţimea şi o-nghesuie în râne.

Stau în gura pieţii domnii, castraveţi, rahat, un claun,

şi, deodată, patriarhul e de aur, mort în scaun.

Popi împăcuraţi cu cearcăn, tămânjiţi ca de tăciuni

îi cădelniţează-n taină psalmi, tropari şi rugăciuni.

Port năstrapa cea cu monă sau toiagul lui Aron,

altul ţine-o periniţă mortului sub cap, pe tron.

Viforaţii, singuraţii, îndoliaţii ortodocşi,

duc pe patriarhul morţii printre îngroziţii focşi,

simbriaşi, pişcheri ai zilei, oameni-revolver şi hâzi;

toate coardele vocale au rămas fărţ de sacâz

Hei! Sofa pentru cadâne şi cadavre, nu mai râzi? 

Constantin NISIPEANU

N. 1907- D.1999

Prozator

Am în sânge un patruped

cu trei plopi în barbă

ziua paşte ca un ied

soareke şi melcii în iarbă.

Părul scurt prin pălărie

i se vede ca o sită

scuturând pe munţi scrumbie

ca din apă argisită.

Lunca îi e închisă belci

cu bordeiul la ureche

scoţând fum ca pe zăvelci

printr-un ciur muşcat de streche.

Are la bot un manşon

luna-şi face-n el gargară

desfundând cu-un tirbuşon

sticla ce inundă seara.

I-am prescris trei ursitori

ca să poată sta în viaţă

fără stânci la subţiori

vânzând scoici pe piaţă. 

Ionathan X.URANUS
N 1909 - D ?

AX

Trece cărbunele-n ceaşcă.
Minunat, glasul lui de ieri
a umblat mult până  să-şi găsească
blana lui şi caii lui de fier.
Zumzetul albinei transparente
cade molcom pe lângă zid.
Din ţurţurii fetei răsare un tren. Te
uiţi la el, cu gândul prefăcut
în curcubeu, şi vid
sterp se iscă-n ceasul zilei.
Şi tu simţi, iar eu mi-ascut
tăişul milei
cu care vreau a spinteca mireasma
timpului, când luna-şi va aprinde-agheasma.

texte preluate din Antologia literaturii române de avangardă, întocmită de Saşa Pană