Traian T. Coşovei

vezi lista completă a invitaților pe blog > aici



Traian T. Coşovei
(n. 28 noiembrie 1954) este un poet român aparţinând generaţiei literare 80. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.

În anii ‘80, ia parte la cenaclul condus de criticul literar Ovid S. Crohmălniceanu, iar apoi la Cenaclul de Luni al lui Nicolae Manolescu. Împreună cu poeţii Florin Iaru, Ion Stratan şi Mircea Cărtărescu, creează primul nucleu elitist al Generaţiei ‘80 (Generaţia în blugi). Comitetul avea puterea de a decide cine intra şi cine nu intra în acest club de literaţi.[necesită citare] Banii pentru editarea antologiei Aer cu diamante reuşeşte să-i obţină de la mama lui.

În anul 1990, redactează împreună cu Dan Goanţă revista Veşti proaste, din care apar 6 numere, iar mai târziu, împreună cu prozatorul Mircea Nedelciu, editează ziarul Punga d'un kil - organ de stat la coadă. Acesta era tipărit pe pungi de hârtie destinată ambalării produselor alimentare, sub deviza: Vom fi mai mult decât ocaua lui Cuza.

De-a lungul timpului, a fost recompensat cu Premiul Uniunii Scriitorilor, Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, Premiul Academiei Române şi chiar Premiul Uniunii Tineretului Comunist.


Cărţi publicate
- Ninsoarea electrică, ed. Cartea Românească 1978
- 1, 2, 3 SAU… , ed. Albatros 1980
- Poemele siameze, ed. Albatros 1983
- În aşteptarea cometei, ed. Cartea Românească 1986
- Bătrâneţile unui băiat cuminte”, ed. Pontica 1994
- Mickey Mouse e mort, ed. Cartea Românească 1994
- Ioana care rupe poeme, ed. Asociaţia Scriitorilor & Cartea Românească 1996
- Patinează sau crapă!, ed. Axa 1997
- Ninsoarea electrică, ediţia a II-a, ed. Vinea, 1998
- Percheziţionarea îngerilor, ed. Crater, 1998
- Lumină de la frigider, ed. Cartea Românească, 1998
- Bună dimineaţa, Vietnam!, ed. Călăuza, 1999
- Hotel Urmuz (critică literară), ed. Călăuza, 2000
- Institutul de glasuri, antologie, ed. Cartea Românească, 2002
- Vânătoarea pe capete, Ed. Libra, 2002
- Greva căpşunelor, Ed. Libra, 2004
- Aeorstate plângând, Ed. Tracus Arte, 2010

Premii
Premiul Uniunii Scriitorilor, 1979
Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, 1994
Premiul Academiei Române, 1996
Premiul Internaţional "Nichita Stănescu", 2000
Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, 2004

sursa: agonia.ro



Poemul de acum


Eu nu mi-am scris niciodată numele
pe bonuri de cărbuni –
pe lîngă silozuri am trecut fără să privesc înapoi –
prin iarba desculţă n-am alergat niciodată.
În ploaie n-am cântat, în deşert n-am scris cu creionul drumul caravanelor.
Cu măturica nu m-am bătut la baia de aburi.
Cu mersul meu de urs n-am răsturnat înadins porţelanurile.

Odată am iubit ferocitatea oamenilor de zăpadă,
tandreţea sperietorilor uitate pe cîmp.
Omului care lucrează la calea ferată am vrut să-i povestesc
o istorioară cu tîlc.
Omul e mort de mult.
Prin faţa agenţiilor de voiaj mi-am plimbat viaţa ca pe o jumătate de pâine.
Cu o maşină de ocazie am mers pînă la marginea mării.
Am privit valurile cheltuindu-se pe ţărm – am privit
tinereţea arzînd ca o frunză de tutun verde.
In faţa oglinzii, cu lanterna mi-am luminat chipul.

Acum ceaţa se poate risipi.
Acum poemul poate veni mai aproape.


Animal Planet


Am vise afaceriste, care se gândesc numai la tine.
- De când visele se gândesc, măi, băiatule?
- De când eşti îmbrăcată ca o avalanşă,
care îşi aşteaptă schiorii.

Uite, lumina dimineţii de iarnă e generoasă cu toţi!
De ce nu mai ningi, de ce nu mai faci foşnet
din oameni de zăpadă?
Dragostea mea, totuşi, de ce nu ningi? Plânge-mi o zăpadă,
un vis prea târziu.

Am înţeles, îţi lipsesc câinii St. Bernard,
cu butoiaşele lor de rom,
cârciumile pustii, oamenii buni, oamenii răi şi şoferii...
şi minciunile, care ne ţineau loc de acoperiş,
şi copiii născuţi în umbra perdelei.

Iubito, de ce să trezeşti din somn un crocodil,
când poţi să ţi-l faci poşetă pe viaţă?!



După aceea

Ştefaniei

De ce copacul tău bonsai mă minte?
Oare cum a dispărut peştişorul auriu din acvariul
zilei de ieri?
Cum s-au rătăcit bijuteriile Coroanei Regale?
Iubito, spune-mi, de ce ai întârziat toată noaptea?

Numai pisica şi valurile mării care te-au adus la ţărm mi-au răspuns la aceste întrebări.




Leul care mănîncă „de toate”
Parole – era înfiptă melodia pe disc – palavre… ţi-aduci aminte?
Dacă-ţi trag două vorbe te trimit din beton în beton
şi din savană în stepă.

Din ghepard în leopard de cuvinte şi-n leoaice de plictisiri

Pentru tine,
tigroaicele mele cuvinte încă n-au muşcături de-amintiri.

Şi pata de sânge de pe rochia ta galbenă!