după ţipătele acelea
veneau nişte săruturi
ca o ploaie torenţială
după tunete
apa dispărea în glastre
spre alte ţărâmuri
ne făcusem din buze
plase de peşte
şi ne căutam peştişorul auriu
pe trupuri
auzeam în noapte cum cineva
ciopleşte
îmi ziceai mereu
că se lucrează încă la
poarta sărutului
şi îţi adunai palma de pe chipul meu
palma în care
femeia aia în vârstă
îţi ghicise ceva
te durea cuiul
în care
poza noastră de nuntă
nu va sta niciodată
Perspectiva iconizatoare a antropologiei, recenzie de Nicolae Răzvan Stan, apărută în revista "Ramuri", nr. 11/2009
-
Definirea persoanei umane, sub aspectul constituţiei ontologice şi al
dimensiunii paradoxale de mişcare şi de realizare, constituie o preocupare
majoră pen...
3 comentarii:
Ce pesimist se incheie!!!
frumoasa e!
bun finalul, dar, spre neplacerea ta revin cu obervatii la microscop: al doilea NE e cam redundant, suna mult mai bine (ca nu vad textul cand tastez comul- retin doar ideea) "ne facusem buzele plasele si CAUTAM pestisorul de argint"..etc
esentializarea pe primul plan :P
Trimiteţi un comentariu