duminică, 21 noiembrie 2021

In memoriam

Era iarnă, era aproape frig.
Sub felinarele aprinse vedeam dovada clară că fiecare cuvânt rostit
își are căldura lui. Că deasupra mișună poduri
căutate frenetic de ceilalți. (Și acum te întreb eu pe tine cititorule, de unde și de când să le știm noi din întuneric pulsul? Am bâjbâit ceva cu degetele și cred că ne-au înțeles.)

Veniseră cele din urmă sentimente,
deși ultimele nu plecaseră încă. Totul s-a petrecut în emisfera dreaptă,
și consider că este un amănunt care nu trebuie de ignorat.

O întâmplare marcantă a fost
să privim florile de lângă lac, florile pentru cea care poate încă nu a murit.
A celei care poate va sta pe veci în apa mică
cerând cinefililor rătăciți prin vorbe și pași împiedicați
să fie scoasă din peliculă. În noapte,
mica secundă de flori (că ne-am smuls privirea repede când ne-a spus tare numele ei de fată)
părea un demon, un paznic teribil.
Până la urmă doar s-a împiedicat sau a făcut infarct
sau i-a căzut ceva iubire în adâncuri și se aplecase să o culeagă.
(Hm! acum că spun lucrurile așezate așa
realizez că demonul își făcea doar datoria.)

Poate privit de sus, de pe poduri, pentru că prezentul, viitorul și trecutul se amestecau,
a fost o plimbare prin zațuri de cafea ca niște dune,
(simțul orientării apărea și dispărea din noi
ca în fotografiile chinezești).

Și da! poate am trecut de mai multe ori prin același loc,
dar dacă am înfăptuit fără să știm, fără să vrem,
acel tainic proces de înșurubare în memorie?

2 buşeli:

  1. Răspunsuri
    1. Da, d-na Gina, asa scrie Stefan si abia astept inca un volum de-al sau si inca o lansare, ca numai atunci reusesc sa-l mai vad in carne si oase! 😁

      Ștergere

Zi ceva de-a busilea sau din picioare

de-a bușilea prin aer!