Gav -The cow

  filme despre care am scris >  aici

Gav -The cow (1969, dir Dariush Mehrjui) este un film iranian care urmărește dramatica cădere psihică a unui sătean ca urmare a morții vacii de care avea grijă. Vaca avea rol esențial pentru familia și satul în care locuia Hassan, fiind o sursă de hrană foarte importantă. În acest animal Hassan investise atâta capital emoțional încât nu a putut face față pierderii. Vaca nu era doar singura sursă de venit dar era și singura motivație în viață.

Filmul aduce în fața privitorului și un alt mod de a fi, de a trăi, de a privi viața. Respectul fiecăruia câștigat mai mult prin participarea la viața comunității, diversele ritualuri prin incantații conduse mai mult de femeile în vârstă, rolul femeii în viața bărbatului sunt doar câteva din lumea străină, îndepărtată și supusă altor influențe social-economice care ne este prezentată.

Vedem o psihoză care paște pe toți sătenii, o psihoză care a prins rădăcini într-o persoană labilă (vedem din primele secvențe), o persoană care nu doar că nu își putea calibra emoțiile dar le și manifesta în direcții maladive. Gesturile sale de tandrețe nu erau văzute cu ochi buni, sătenii fiind gata să pedepsească orice ieșire din decorul manifestărilor recunoscute de el (filmul se deschide cu pedepsirea unui sătean doar pentru faptul că se juca prea mult cu copiii).

Neacceptarea morții vacii de care se îngrijea îl duce la manifestarea psihotică de a lua locul animalului, căzând în posturi catatonice sau în manifestări hipermotrice. După cum spuneam, această psihoză este ceva ce pare că bântuie prin deșertul întins în care se află cele câteva case săpate în nisip. Sătenii urmăresc cu stupoare transformarea, ținând cu dinții de un secret care, posibil, să fi fost declanșatorul nebuniei.

Un film care face o radiografie unei societăți străine nouă, o societate dominată de tenebre și de legi nescrise ce privesc comuniunea într-un sat uitat parcă într-un deșert. Doar Alah are acces la sufletul lor adânc acoperit de haine, riduri și tone de nisip.

Gav nu merge la fel de departe și de adânc cum se merge în Au hasard Balthazar (1966, R Bresson) pe urmele măgărușului. În filmul franțuzesc animalul de tracțiune este umanizat, în timp ce în Gav lucrurile stau invers, subliniindu-se tristețea profundă a omului în boală. Animalul (vaca) devine în cazul de față pentru Hassan un refugiu în fața răutăților sorții, sătenilor sau a lui Allah, o retragere de la îndatoririle presante.