Where Is the Friend’s House?

În Where Is the Friend’s House? (1984, regia Abbas Kiarostami) întâlnim o situație coșmarească în care pionul principal este un copil. Când zic coșmaresc nu mă refer la morți vii sau la animale fioroase. Mă refer la acele vise în care trebuie să ajungi undeva dar mereu se întâmplă altceva care te deviază de la traseu, altceva care îți dă noi sarcini de îndeplinit, altceva ce te încetinește până la exasperare. Dar aici, toate aceste frâne devin o ocazie pentru spectator, să vadă o fărâmă din Iran, din mentalitatea sătenilor de acolo, din ritmul lor de viață. Prin vorbe puține dar alergătură multă, un băiat de opt ani încearcă să repună în ordine o situație de care se simte vinovat, totul pe fundalul unei vieți rurale autentice. Prin necosmetizarea decorurilor și a situațiilor se obține o puternică senzație de realitate. Personajul devine repede credibil și simpatic, făcându-te să scormonești adânc în copilăria ta după situații similare.

Astfel, filmul se apropie cumva de Kes (1969, regia Ken Loach) unde, cu ocazia micilor năzbâtii ale băiatului, avem ocazia să vedem real viața unui orășel britanic. Ambele filme aduc în prim-plan dramele mici pe lângă care trecem poate zilnic, dar totuși sunt acele drame care contează și care formează. În ambele cazuri ele par a fi arătate doar, așa cum se întâmplă, fără a interveni judecata sau încercarea de reparare. Cu evenimente ''rele'' (mai multe în Kes), cu evenimente ''bune'' (mai multe în Where … ?), filmele acestea ne fac martori unor zbateri care, la timpul lor, cântăresc cât toată lumea.

Viața depinde mult prin ce ferestre o vezi, iar dacă ferestrele pe care tu le-ai construit nu mai sunt bune acum, ai tot dreptul să te miști încet. Numai că tu, de la ferestrele tale vechi și mișcându-te încet deții un secret al vieții: știi că o floare mică poate opri lumea în loc și poate aduce multă lumină. Da, este tăcere în floare iar la casa colegului nu trebuie să ajungi neapărat fizic.