Fugeam.... Fugeam.... Fugeam într-una de la geam, fugeam dar nu mă ascundeam. (Nu încercați așa ceva acasă. Zburați! de lațul larg vă lasă.) Fugeam.... Fugeam.... Fugeam și eu cum mai puteam, în pumni, în umeri, în poeme. Fugeam de lumea care geme prin bucurii și își duce moartea, mai departe, prin copii. Fugeam.... Fugeam.... Că așa îmi era scris pe geam în fiecare dimineață, când nu știu cine se simțea prin ceață.marți, 28 martie 2017
Fugeam
Fugeam.... Fugeam.... Fugeam într-una de la geam, fugeam dar nu mă ascundeam. (Nu încercați așa ceva acasă. Zburați! de lațul larg vă lasă.) Fugeam.... Fugeam.... Fugeam și eu cum mai puteam, în pumni, în umeri, în poeme. Fugeam de lumea care geme prin bucurii și își duce moartea, mai departe, prin copii. Fugeam.... Fugeam.... Că așa îmi era scris pe geam în fiecare dimineață, când nu știu cine se simțea prin ceață.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Am impresia uneori ca alerg dupa prea multe lucruri deodata, ca fortez intr-o oarecare masura indeplinirea unor lucruri. Si la final, ajung sa fug de mine, de tot ceea ce mi-am dorit, ca intr-un final sa caut doar o clipa de liniste si profunda relaxare.
RăspundețiȘtergere