despre cum se pleacă

Salvador Dali

ne-am hotărât să râcâim pereții
să-i reparăm să dăm o mână de glet cum se spune
apoi să-i vopsim cu vinarom de culoarea ambientului

am început cu peretele din spatele patului
ea dintr-un colț eu dintr-un colț
nu ne-a deranjat niciodată mizeria care ne intra pe sub unghii
mai târziu am adus mai multe găleți
pentru sângele care ni se scurgea din abundență

pe seară am fost gata
puteam privi stelele de foarte aproape
amintirile se transformaseră într-o răcoare
care ne strivea din toate părțile

îți mulțumesc că ai fost cu mine
mi-a zis și a strâns la piept cu cioturile
ultima păpușă de pluș făcută cadou

nici nu știu când a dispărut
poate a luat-o unul dintre sutele de copaci în scorbura lui
mi-a părut rău că nu am apucat să îi zic măcar
mamă știi ....

între timp noile degete m-au vindecat
pereții au crescut la locul lor de cinste
mă trezesc din somn
ghemuit într-un colț
cu ghearele pregătite de treabă