[Curând trezindu-ne cu ochii gâfâitori]

Copacul animal urmat de Avantajul vertebrelor
ed. Dacia, Cluj Napoca, 2000

Curând trezindu-ne cu ochii gâfâitori
discutam ca despre coamele aspre ale profeților
și eu spuneam de fapt există o singură mamă pentru toți
laptele ei e pe bufet
ea a trecut mai de mult speriată
prin locuri prea înguste pentru îmbrățișări
una hotărâtă să cugete sus și tare
să stea în dreptul geamului între soare și tubul cu pasta de dinți
pe canapea să ne zâmbească tandru
ca într-o fotografie iscălită de un câine
acum și-a descheiat armura fluieră pe balcon
și eu îți spun fiindcă trebuie să spun ar trebui
să adaug fiindcă trebuie să adaug
există o singură laptele ei
ar trebui să ar trebui chiar acum
voiam eu mai de mult dar au intervenit niște
și a trebuit să de aceea nu se mai dar oricum
bagă de seamă (scuză-mă) și
te ninge pe ochi Mi s-a spus că


Dar ne simțim rotunzi ca în colecția aceea
e o situație plăcută
o umbră de intimitate un fel de salopetă veche
eu am făcut ce am putut și uite că
mi s-a despletit numărul de pe guler
ca să nu mai vorbim de alte necazuri mărunte

E frig e câte o dragoste cu trenul cu o scoșe mai grea
să-mi aduci niște ciorapi scrisoarea de lână
la noapte vreau să dorm singur în stuf învelit cu o pătură
cu o mână în apă cu o singură mână
voiam eu mai de mult dar au intervenit niște
și a trebuit să de aceea nu se mai dar oricum
bagă de seamă (scuză-mă) și
te ninge pe ochi Mi s-a spus că

Sunt locuri prea înguste pentru îmbrățișări
bagă de seamă s-au aburit geamurile e șapte jumătate
trece ecoul cu cap de insectă