Delacroix |
Colaboratorul Alexandru Turcu lasă următoarea poezie.
Atîţia ani de studiu – din păcate –
Aşa cum credea, înainte de-al cunoaşte pe diac, pe cîinele negru...
Spunea, de fapt,
Atîta viaţă – din păcate – atîta luptă,
Cînd, poate, nimic nu îl aşteaptă la capătul aleii.
Furat de posibilitate,
În strîmta crisalidă
Visă la vieţi viitoare.
Niciodată o viaţă nu e de ajuns pentru a înfăptui nimic.
A trăit o fantezie, în care se făcea
Că un duh l-ar fi ales pentru darea-n vileag a
Invizibilului.
Visul a fost preţul recunoaşterii sale,
Un alhimist anonim,
Uitat de-ai lui şi reînviat la cîteva sute ani
De un altul, care-şi aplica sieşi
Mereu aceeaşi fantezie.
Şi astfel,
Visul s-a întrupat cu condiţia
Unui alt vis.
gânduri sensibile, asternute într-o forma arhaica, subliniind mai mult starile de visare, de revelatie, de speranta si neliniste.
RăspundețiȘtergereSa ai un weekend împlinit! :)