chiar adevărat? de Mircea Ivănescu

lista completă a autorilor din rubrica poemul săptămânii > aici 

Mircea Ivănescu (1931-2011) revine la rubrica poemul săptămânii cu un poem din volumul Poeme nouă (1983), ed. Cartea românească.

Mircea Ivănescu, ca un prădător tenace, folosește în lirica sa o monotonie subversivă, uneori exasperantă, care își revelează scopul pas cu pas, fără grabă sau teribilisme poetice. Finalurile poemelor sale sunt rareori bombastice. Preferă să țină captivă întreaga tensiune a poemului și să o elibereze vers cu vers, uneori chiar cuvânt cu cuvânt, până la punctul final.

Mircea Ivănescu - versuri, editura Humanitas
București, 2014. ediție îngrijită, cuvânt înainte
și tabel cronologic de Al. Cistelecan

chiar adevărat?

fiecare moment ar putea fi începutul unui miracol,
adică? întâlnindu-i deodată privirile,
ridicându-ți mâna spre ochii ei, acolo unde îi dau ocol
orbitelor riduri mărunte, și le
mângâi încet - nici nu se șterg - , dar nu asta contează.
să-i simți deodată viața care pulsează
ca în închipuirile tale, dintotdeauna, în venele mici
pe obraz - și ce-ți spune ea nici să
n-asculți. doar un gest de lumină.
clipa să ardă scurt pe fruntea ei, și atunci
să-i urmărești pe față cum lunecă adânci
străveziile însemne ale timpului care să vină
să dea încheiere înțeleaptă privirilor ei ridicate
spre tine - deodată adevărate.


 
(poezia a fost transcrisă după
Mircea Ivănescu - versuri, editura Humanitas București, 2014. ediție îngrijită, cuvânt înainte și tabel cronologic
de Al. Cistelecan)