Ionathan X. Uranus un miracol în acțiune

Adăugaţi o legendă

Ionathan X. Uranus În potriva veacului

Există în istoria literaturii române câțiva scriitori care, chiar dacă au trăit și creat în perioada curentelor avangardiste, chiar dacă scrierile lor se aliniau cerințelor atât de radicale uneori față de literatura tradițională din acel moment, acești scriitori au fost marginalizați de către curentele în cauză. Urmuz (Dem. Demetrescu Buzău), cel care va deveni un simbol, a fost băgat în seamă la mai bine de cinci ani după sinucidere (ce-i drept a avut loc o explozie de entuziasm și de epigoni). 

Prin urmare, Ionathan X. Uranus înseamnă, pe scurt, Urmuz

 

Mihail Marcel Avramescu (1909-1984) a fost un scriitor amplu, mai mult din perspectiva preocupărilor decât din cea a scrierilor. Când vine vorba de scris este ușor să îl consideri un epigon al lui Urmuz prin pastilele literare pe care le-a scris. Cum în acea perioadă folosirea de pseudonime era acoperită (în cazul curentelor avangardiste) de dorința acestora de a nu lăsa urme în istorie, de a nu fi catalogați și etichetați, Marcel M. Avramescu va folosi din plin această procedură.
Sunt cunoscute cel puțin 60 de nume pe care le folosea ca să își ascundă voit identitatea (atunci când scria articole antifasciste) sau doar din pur amuzament. Ionathan X. Uranus (cu variațiuni Ionathan Y. Uranus, Ur, Părintele Uranus, etc.) și Mark Abrams sunt cel mai des folosite. Primul în subsolul textelor literare, al doilea în subsolul textelor esoterice. Se ține departe de reflectoarele vieții artistice din acea perioadă preferând să publice la ziare sau reviste din provincie. Descoperit de Tudor Arghezi începe activitatea literară în urma unui joc inițiat de poetul florilor de mucegai, unde concurenții trebuiau să își dea frâu liber imaginației având ca punct de plecare Omul exorbitant. Astfel Ionathan X. Uranus devine corespondent permanent al revistei Bilete de papagal, dar și al revistelor Zodiac (editată de I. Peltz), Adam, Ulise, Contimporanul, Viața de foc, etc.

Fiecare cetățean trebuie să aibă bezna lui

Este apropiat de Sebastian Sesto Pals (alt avangardist marginalizat), Eugen Ionescu, Geo Bogza, Eugen Jebeleanu și nu în ultimul rând de Mircea Eliade. Se apropie de studiul mișcărilor tradiționale care îl aveau pe René Guénon patron spiritual. Întreține cu acesta o bogată corespondență (totuși Vasile Lovinescu este cel mai cunoscut guénonist român). Va inființa în 1934 (împreună cu Mircea Eliade) o revistă dedicată esoterismului, intitulată: Memra. Mișcarea radicală din viața sa o face în 1939 când se înscrie la Facultatea de Teologie pe care o va absolvi cu o lucrare de licență Qabbalah gnoza tradițională a legii vechi. Ajută la lupta antifascistă înființând în cadrul Institutului Central de Statistică o secție de statistică cosmo-biologică care a funcționat ca refugiu din calea războiului. Participă la întâlnirile organizate la biserica Antim (București), întâlniri desfășurate sub numele Rugul Aprins (mai făceau parte: Vasile Voiculescu, Andrei Scrima, Sandu Tudor). Devine pe rând Pr. la Biserica Sf. Antim, Pr. la Biserica Albă, Pr. la Biserica Stravopoleos. Pe finalul vieții va îl vom găsi la parohia din Jimbolia unde va fi frecventat de foarte mulți oameni, în special cei din lumea literară care îl mai cunoșteau.

Filosofia avangardei

Ar fi păcat să ne rezumăm, în ceea ce îl privește, doar la influențele urmuziene care i-au ștampilat  scrierile. Mai mult decât un aport personal Ionathan X. Uransu a îmbinat, doar pentru un ochi avizat, esoterismul cu literatura, nu o dată folosindu-se de simboluri și imagini specifice. Astfel scriitorul vorbește în termini urmuzieni despre cifra șapte, despre tradiție, despre drumul personal, despre drumul interior. Când îți intră miracolul în cap poți reununța la orice altă satisfacție sau Atunci omul de știință devine pur ca o vacă sau  Am călătorit în țara cântecelor colorate și mă întorc acasă cu o melodie zburdalnică sunt doar câteva imagini folosite care ne arată un scriitor mereu apt să creeze imagini surprinzătoare. Este tatăl unor personaje precum Sakeltop, vestitul călugăr amator [care]  a fost construit de către trei cămile Israelite din Venezuela, într-o vreme de urgie, pe când din cer ploua cu mazăre fiartă, iar mazărea pământului se făcea de lemn. În ultimul său text din 1931, Necrolog, text în care spune la revedere! (printr-un esoteric sunet de trompetă) de la pseudonimele sale, vedem un scriitor care și-a luat în serios rolul, un scriitor care nu caută, vanitos, publicitatea, ci evadarea din uscăciunea logicii. Astfel își prezintă într-un text de nici două pagini atitudinea și efervescența artistică. Acele personaje, concluzionează Marcel Avramescu, nu făceau decât să se învârte în jurul propriei cozi. Nici măcar esotericul  Mark Abrams nu a scăpat cu bazma curată. Și el este tot un saltimbanc, torturat-în prinderea Adevărului-de nepotrivirea calapoadelor minții la plinătatea vieții. Vedem astfel tabloul unui neliniștit, al unui personaj care a fost într-o permanentă căutare a realităților superioare. Nu a adevărurilor, ci a Adevărurilor.

Fiecare om duce cu dânsul un soare mic, pe lângă stomac

Ionathan X. Uranus nu este singurul avangardist la care întîlnim scrieri cu un misterios caracter tainic, mistic, alchimic. Sesto Pals (Sebastian Șestopal) avea un caiet negru cu foi veline în care a scris texte precum Cine sunt sau ce sunt? Lui Gellu Naum i se va publica postum (de către Simona Popescu) un caiet (Calea șearpelui, ed. Paralela 45, 2002) cu texte extrase parcă din trataele alchimice, atât prin imaginile folosite (găsim simbolul focului, al păsărilor, al renașterii) dar și prin desenele de pe marginile foilor sau cele făcute printre rânduri. Caietul în sine era un mister (textele din el au fost scrise în tinerețe), puțini prieteni având ocazia în timpul vieții poetului să îl răsfoiască. Poate predispozițiile psihice ale acestor autori au fost asemănătoare, aducându-i pe fiecare față în față cu acest mod de exprimare, poate la ei căutarea a fost mai mult decât o împlinire materială, profesională, o împlinire care ținea mai mult de orgoliu. Alegând retragerea, tăcerea, solititudinea, ei sondau adânc (fiecare cu instrumente personale) după filonul vieții, după piatra filosofală.

Înapoi, la condei

Retragerea timpurie din peisajul artistic ne dezvăluie un om cu o coloană vertebrală poziționată pe axul spiritualității interioare. El a rămas același spirit viu, același ludic, dacă este să ne luăm după desenele cu care își ornează scrisorile sau notele adresate fiicei. Nu creației i-a zis el la revedere! ci publicării.
Nu cred că Ionathan X. Uranus a fost îndepărtat din rândurile mișcărilor avangardiste (foarte târziu este pomenit în studii) datorită influenței lui Urmuz sau a pseudonimelor folosite în exces, originilor evreiești, care nu l-au oprit să devină preot ortodox sau altor aspecte biografice. Cred că a fost o decizie personală de a sta departe de mișcări care nu se mai ocupau de artă, ci doar de scandaluri și dezmăț.  Chiar și tăcerea lui Urmuz trebuie gândită în aceeași termeni, pentru că el a refuzat să își publice scrierile, rezumându-se doar să le citească prietenilor sau familiei.

Este de salutat apariția la editura Compania în 2005, ediție îngrijită de Mriana Macri (fiica autorului) și Dorin - Liviu Biftoi, a cărții Ionathan X. Uranus - În potriva timpului (texte de avangardă (1926-1931). Un studiu bogat din care am spicuit cîteva date biografice, plus fotografii inedite ale autorului din diferite perioade ale timpului, aduc bucurie cercetătorului amator de avangardă.