arta singurătății

 Evariste-Vital Luminais -The Sons of Clovis 

din dragoste am construit o ambarcațiune
plutește noapte de noapte fără velă fără cârmă
stau cu un felinar suspendat în preajmă
dacă mă privești dintr-un unghi sunt fetus din altul sunt matur
pe partea de dedesubt am construit un oraș
cu un arc de triumf foarte înalt și câteva sate pe colina de vest
sfatul a decis să le fie luați morții și aruncați pe câmpia ce se întinde
dincolo de gardul de care se reazemă când așteaptă
mijloacele de transport în comun
au căști în urechi acestea se preling pe canalul auditiv
coboară ansamblul de oscioare ajung în beciul din țeastă
îl umplu cu melodii poate cândva crapă gândacii de pe pereți și
se trezește din cotlon prizonierul vegheat de o torță calică 
acoperit cu straturi de zdrențe și umbre
în timp ce ei își taxează biletul
se așează pe scaunul de la geam sau pur și simplu
așteaptă rezemați cu spatele de gard
morții le sunt vărsați cu nemiluita de excavatoare mute
eu adorm pentru că nu am altă ieșire
ambarcațiunea își continuă drumul
udată de apa care are doar suprafață