există pericolul de a rămâne uzi

Joan Miro

de aici auzim cum mârâie vaporașul
cum tâmpla lui căruntă înaintează printre gânduri sistematic

pierdem secunda necesară pentru a ne privi
mutăm mouse-ul pe altă cornee şi asta e
lumina de pe stradă se stinge se aprinde
la cererea nopții uneori plouă
peste aer s-a pus o prelată na! mai faceţi dragoste acum spun poeții

inima a devenit un pumn
odată aveam stele în sânge odată aveam o linie trasată
ţi-aş arăta cu degetul un loc dar nu-mi mai găsesc trupul și toate cele te rog să mă ierți iubito te rog să nu
merele se lovesc în ghiozdan de creioane
e o stare parcă s-ar mărşăluii pe sub ferestre
în amintiri
la fiecare pas greierii ham! ham! pe limba lor
deşi nu suntem în parc
nici în casă
nici în locul acela pe care îl visăm adesea
sau doar aduce puțin cu fericirea