ce nebuni eram şi noi

René François Ghislain Magritte

ce nebuni eram şi noi
ne îndrăgosteam pe o vreme cu un soare plin de musculiţe
aprindeam becurile în beciuri până îi creştea pământului o carapace de lumină

luam caii din tablourile lui magritte
şi galopam cu ei pe dubele răsturnate
în urmărirea mingii de ping pong

ne puneam palmele unele peste altele până formam un turn cu degete în loc de cărămizi
era suficient să ne sărutăm
şi nu mai auzeam zgomotele aviaţiei inaimice

intram unul în cadavrul celuilalt ca într-o şcoală
scriam cu păsări care erau de fapt cărbuni
dar nici un medicament nu ne vindeca de tenebra cu aripi

ne puneam la mâini potcoave ruginite de sub limbile iubitelor
ne spălam cu apa găsită dimineaţa pe podea sub pat
şi mergeam la joburi cu prăpastia după noi
în care puneam o carte şi mâncarea pentru prânz

zăboveam prin baruri până ne rătăceam de tot
noaptea porneam năuci în căutarea părinţilor şi
intram în vorbă cu străinii cu chelneriţele cu barmanii
în luminişuri ne scoteam moneda din buzunar
şi căutam frenetic cea de-a treia faţă