martori

şi a venit un cutremur de pământ

ne-a amestecat pe toţi de ne ieşeau antenele de pe blocuri
prin plămâni
tu
aveai degetele undeva foarte sus
dar tot am ajuns la ele
(ştiu că am urcat o noapte spiralată pe drumuri de munte scuipat de lună)
şi ţi le-am sărutat

pe străzi se mai plimbau doar bătăile de inimi
ca nişte bolnavi pe aleile spitalelor
erau nişte maree aşa că s-au absorbit destul de repede

ochi noştri priveau după aceeaşi perdea
în clipele în care puneam gloanţe în butoiaşul revolverului ştiu sigur că ţi-am spus
te iubesc!
dacă nu mă crezi
poţi întreba elefanţii

foile de ziar împinse de vânt
ne îmbrăţişau oasele în timp ce mergeam