loviți în clapele pianului ce plutește în grădină
luați măduvă din mare faceți puncție munților
numai veniți odată trecând pe lângă haiducii care fug în sens invers
vedeți și voi acum cu propriul sânge
ziua este tot un fel de noapte
o spune urletul plin de stele al lupilor ce stă în amintiri ca o rufă la uscat
veniți cu cheia de șaișpe' să scoateți dragostea din mine
curentul din ea trece acum precum un melc
veniți cât sunt în apa asta invizibilă
trec deasupra pești ca niște nori
de aici aud cum sughiţă soarele dacă
fac la revedere cu mâna
și mă pot vedea dacă mă întorc repede spre mine
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergere