sunt aici de
foarte mult timp nici nu știu dacă să-mi fie frică sau rușine valurile vin tot
timpul dinspre copilărie și nu am ce să fac privesc în zare ca un despot doar
dacă am noroc vine o pasăre și mi se pune ștreașină la ochi soarele este cea
mai frumoasă gură de pe cer ieri mi-am lovit degetul mic de la unul din
picioare și mi-am adus aminte cândva mă plimbam prin piețe auzeam în treacăt
gospodine discutând ficatul prăjit nu îți dă aripi de înger
nu știam cât de mult ratam fericirea prin mâhnirea care mă acoperea ca o făină
pentru că stelele nu-și scoteau pălăria în dreptul meu construiesc noaptea
pluta și recunosc am iubit o secundă unu în brațele
celuilalt însemnam ceva ce doar în singurătate sclipește ca un ciob în nisip
oricum la chipul ei devenit os se rezumă spuma mării la lumina focului mă
sperie coincidența cărnii cu visele și gândurile mele în timp ce glasul ei și
prin glas mă refer la sâni s-a risipit ca un mercur spart din termometru ce ne
înconjura ca o aură
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 buşeli:
Trimiteți un comentariu
Zi ceva de-a busilea sau din picioare