un veac de singurătate

și a citit între două stații de metrou câteva pagini din un veac de singurătate
o priveam cât de frumos îi ședeau ochelarii care aveau forma infinitului
și nu știu ce anume o făcea diferită
poate distanța unui gând pe care o avea între buze
poate zâmbetul care ridica din umbrele de pe obraji
spre tâmple