femeia pe care o iubesc

de ieri
de când pe biroul meu a apărut un hipopotam din lemn
e atâta linişte între pixuri că poţi sădi o grădină de lalele
doar gândul meu ce trânteşte geamul
când iese gol în stradă
ca un amant gonit în ultimul minut

dacă vă lipiţi chipul de geam cu trupul acela de copil
o să vedeţi că afară plouă peste organul erect al gândului
în spate pixurile de pe birou
se lungesc în jos până dau de lavă

şi iar se ridică plini cu muşchi de piatră
amintirile