Dictionar Robert de nume proprii sau despre criminalii din tine

vezi alte note de lectură > aici

Amélie Nothomb prin Dictionar Robert de nume proprii a reuşit să mă răpească încă o noapte, fapt pentru care i-am mulţumit la final. Chiar i-am mulţumit.

Este al doilea roman al autoarei pe care îl citesc, şi pot spune că îmi place felul în care îşi construieşte personajele, fără descrieri ale aspectului fizic (sau dacă o face se focalizează pe un amănunt), doar prin redarea modului de comportare ale acestora.

Am avut impresia citind romanul că autoarea, pentru a vorbi despre tensiunea unei fete (Pletrude) în care şi-a trăit viaţa şi aspiraţiile eşuate mătuşa sa Clemence, reia într-o viteză foarte mare, viaţa plină de surprize şi neprevăzut pe care a avut-o fetiţa până în acel moment. Sunt redate astfel flashuri foarte vizuale care construiesc un personaj credibil.

Prin torentul de imagini şi întâmplări se regăsesc cheile cărţii, cheile poveştii, cum ar fi întâlnirea cu Mathieu Saladin unde se zice fugar, totul ţinând de atenţia cititorului: Cauzele mici au efecte mari. Acesta este motorul cărţii, motivaţia rândurilor şi a curgerii paginilor.

Îmi place modul acesta de a scrie ca şi când autoarea ar fi pradă unei inspiraţii, ca şi când totul se petrece într-o fracţiune de secundă, ca în acele momente când, cum se spune în popor Ţi-a picat fisa! 

Finalul cărţii aruncă o amprentă personală asupra intregii istorii, dându-mi dreptul să presupun că în acest roman sunt ascunse multe aspecte autobiografice. Paralela dintre dans (şcoala la care a fost dată Plectrude) şi zbor nu se opreşte la o simplă comparaţie, la o simplă stare de moment, la o simplă figură de stil. Până la urmă dansul poate fi înlocuit cu orice drum ales în viaţă, cadavru va fi cărat până la final fie şi în zbor. Este un sfârşit diferit, un sfârşit care oferă puţin din mobila interioară a autoarei, eliberată de presiunile celor din jur, de criminalii care iau numele celei mai bune prietene, a surorilor (verişoarelor), a unchiului, etc. 

Este şi o poveste de dragoste acolo, o poveste care porneşte din îndrăgostirea de sine, şi se continuă în celălalt.

Şi această carte se citeşte cursiv, putînd fi o capcană pentru cititorul neatent pentru că, aşa cum am spus, printre scene se află acelea care conţin nişte chei, fără însă a beneficia de o atenţie aparte. Uneori sunt de mărimea unui paragraf din 6-7 rânduri.