neîndemânatica

nimeni nu ştie de când este în sanatoriu ăsta
singură şi retrasă în salonul ei cu perne sfâşiate
cu siguranţă a prins zilele când geamurile erau
chituite bine şi pădurea nu muşca din subsoluri cu crengile
râul trecea peste bolovani ca o eşarfă briza făcea bulgări de frunze
dacă o întrebi ceva îţi spune că este fericită are
un iubit un serviciu o casă (şi face un gest cu mâinile
ca şi când şi-ar pune sare pe o felie de pâine cu unt)
singurul lucru care o deranjează este vântul care
a stins vieţile din sanatoriu ca pe nişte lumânări de pe tort
îi răstoarnă berea când stă la masă cu prietenii şi toţi încep să râdă
i-au ieşit vorbe că ar fi neîndemânatică