vineri, 20 iulie 2012

Din avangarda literară rusă (Elena GURO, David BURLIUK, Velmir HLEBNIKOV, Nikolai GUMILIOV)

vezi ceilalți poeți străini publicați pe blog aici



Aleksei KRUCIONIH (1886 - 1969)

***
Curat femeieşte grijuliu şi tandru
ea mă convinsese că aş fi adevărat talent
că mă vor include în meniul special
şi ca pe o cină aleasă mă va înfuleca înecându-se
gloata manieraţilor rumegători
arunca-se-va asupra piciorului meu de viţel
eu le voi arunca un set de zâmbete de peştişor de aur
molipsiţii vor dănţui până-n zori
zăngănind agresiv din linguri
bând lichiorul înfloratei mele cămăşi

peste care prins de bretele atârnă un divan de mahon
şi mă voi retrage-n ungher şi voi plânge
de încântare şi recunoştinţă
iar după mine va face la fel
întregul restaurant



Elena GURO (1877 - 1913)

Convalescenţă

Poftă de însănătoşire,
somnul - un şir de fântâni fără fund
şi oră de oră să suporţi muţenia bufetului şi sobei
ştiu, cei care iubesc fost-am revocaţi de la dezlegare...
picioare moleşite, coate vlăguite,
prelungi amurguri, ca o tângă.
Corpul stă întins greoi şi neted
şi dorinţa de-a auzi spuse cu voce tare
două-trei cuvinte - pentru a ne aprinde fantezia
cu o lumină atât de dementă şi sonoră.
În pat, neascultător e moleşitul trup,
sclipirea vieţii doar pe jumătate-i pe-nţelesul minţii.
Şi în acelaşi loc, neschimbat, lugubru,
din nou apare paloarea felinarului
.............................................................
Din nou în vălmăşagul interminabilelor amurguri
aiuritoare înserări.
mă tem de voi.


David BURLIUK (1882  - 1967)

O.P. NR.10

Sonor se zbătuseră blesteme
cei striviţi fulgerară ca piatra în jos
tâmp desfăcu îmbrăţişarea
cu tâmpla lovind în cornişă
sus clopotniţa hohotea de râs
jos se adunau gură cască
bătrâna fusese habotnică foarte
glumea sperios un idiot.
Cel mort - cu faţa în iarbă
cu ochii contopiţi cu stropi de rouă
nu departe de abator
pisoiul linchea dintr-o baltă de sânge.


Velmir HLEBNIKOV (1885 - 1922)

(stăpânirea pământului i-i menită)

legea scrânciobului cere,
nu a cerului,
să ai încălţări ba mari, ba strâmte.
uneori noaptea, alteori ziua te arăţi îngăduitor
în timp ce stăpânirea pământului i-i menită
ba omului, ba rinocerului.


Nikolai GUMILIOV (1886 - 1921)

Pe marea nordului

O, da, noi suntem din rasa
anticilor cuceritori
care-nălţară peste Marea Nordului
un imens steag vopsit
şi care am sărit din lungile bărci
pe platul ţărm normad
în hotarele bătrînelor regate
aducând pârjol şi moarte.

deja nu doar o sută de ani
uite că tot hălăduim prin lume,
rătăcim şi trâmbiţăm din coclite goarne,
rătăcim şi batem în enorme tobe;
- nu aveţi nevoie de braţe vânjoase
nu v-ar trebui inimi neînfricate
şi de sânge roşu n-aţi avea nevoie
pentru republică sau pentru rege?

ei, băiatule, mai iute adă cupele cu vin
de Malaga sau de Porto
dar în primul rând adu-ne whisky!
ce-ar fi pentru noi atare fleacuri
submarine, mine plutitoare?
pentru acestea meniţi sunt marinarii!

O da, suntem din rasa anticilor cuceritori
cărora li-i dat a rătăci mereu
să scape de înalte turnuri
să se înece în căruntele oceane
şi cu nebunaticul lor sânge
să adape nespţioşilor beţivani
fierul, oţelul şi sumbrul plumb.

şi totuşi cântece poeţii mai izvodesc
în atâtea limbi necunoscute
şi occidentale şi răsăritene
şi totuşi pentru noi monahii se roagă
la madrid sau pe muntele athos,
şi totuşi femeile visează-n nopţi pustii
la noi şi doar la noi!

***

iată o tânără cu ochi de gazelă
măritându-se cu un american
de ce-ar fi descoperit columb america?

traducere LEO BUTNARU (din 100 de poeţi ai avangardei ruse, ed. EX PONTO 2008)

0 buşeli:

Trimiteți un comentariu

Zi ceva de-a busilea sau din picioare

de-a bușilea prin aer!