nu sunt cine știu

azi am observat pentru prima oară că

fără ochelari privirea nu mai e așa de clară

ochii mei cu funde 

își împreunează mâinile la spate

și apucă drumul melcilor

poate voi ajunge să văd prin pleoape

ca în nopțile de dragoste

cu inima ca o gheară de vultur

și se va deschide pieptul unui rănit

săi îi ud florile de pe pervaz

făcând glume pe seama celor care vor trece pe stradă

carnea a început să o ia pe altă rută

îmi spune umbra proaspăt întoarsă de pe câmp

ochii au abandonat pumnii din ouă

pumnii din semințe deși masa este pusă nimeni nu se mai așează să înfulece

în tot acest timp pregătește de mâncare fără oprire

ca și când ar respira

doar amintirea că cineva ne acoperea cu bolovani în timp ne sărutam

îmi mângâie transpirația când mă trezesc brusc noaptea

și pentru câteva secunde

nu sunt cine știu