ce minciuni mai scrii poete
cum îți zboară porci prin inimă sau despre
oceanul ce-și are malul la tâmpla ta ca un colț de pâine
despre gloanțele cu fereastră prin care te putem vedea
ieșind din sânii unei femei adormite
sentimentele tale sunt niște chiloți nespălați
din ochi ți se scurge igrasia
ridică-ți jobenul să vedem șobolanul
cum ți-a mâncat tot părul
poete viața e puțină și te ia de cap
ca suta de votcă
alunecă pe lanțul de macara
și du-te acasă
nu este nici asta seara când vei muta luna din loc
Eh, poate ca nu muti luna din loc, dar misti inimi. Iar asta cu sufletele, poete, nu e deloc putin lucru. :)
RăspundețiȘtergere