luni, 16 ianuarie 2012

ca un bebeluş

ne putem crede pe cuvânt respiraţiile
şi să repetăm în vis aceeaşi lună

de ce sa nu recunoaştem
este cald ca-n burta unui animal

ne pierdem pe străduţele lăturalnice
care se depărtează de linia vieţii din palmă
ne suim în primul copac ieşit din umăr
trecem de plutele şi bărcile de pe primele ramuri
ajungem deasupra stelelor
deschidem întunericul cu ţipătul nostru

în timp ce la rădăcină
o ploaie de pietre plânge ca un bebeluş

0 buşeli:

Trimiteți un comentariu

Zi ceva de-a busilea sau din picioare

de-a bușilea prin aer!