drobul de soare

ne creştem paşii ca pe nişte copii
în căuşuri de lemn

ne mângâiem mortul din oglindă

mortul din ceas

mortul din mâncare

mortul cu o cravată pe limbă

ne cade ştecărul din inimă
îl băgăm în debara 
în locul lui punem unul de cârpă

ne cad stelele în glugi
şi peste umerii de cărămidă

ne vor exploda oasele
carnea se va transforma în întuneric

dar eu te iubesc
iubirea este un drob de soare
ţine cât o pleoapă

dar nu-s de vină eu

deasupra norilor rămân mereu capetele girafelor