aveai medalii pe sâni

ne legănam în hamacuri
vântul nu ieşise de sub pământ să ne împingă cu coarnele

aveai medalii pe sâni şi semne distinse pe inimă

deasupra noastră nu mai erau stele ci fructe de livadă
în care chiuiau seminţele după ce au înghiţit viermii
am fi putut da vina pe lumină
sau pe trecerea lentă a bolovanului imens ce fusese cândva nor

am preferat să ne retragem în camera subţire ca o foaie de hârtie
în care ne-a găzduit fratele meu nici mai mare nici mai mic
şi să măsurăm lungimea razelor de soare cu mere înşirate pe pervaz

am preferat să ne scoatem de sub limbi
câinii lupi şi să-i lăsăm printre frunze în timp ce noi făceam dragoste
la umbra crucii putrede ce fornăia pe deal