vineri, 26 august 2011

hainele largi ale răsăritului

în dimineaţa aceasta
trandafirii scârţâie ca nişte porţi de metal
este un singur scaun în grădină
şi un singur nor

aerul nu mai păstrează formele iubitei
cămaşa ei de noapte s-a transformat în răcoare

aud paznicul cum se apropie lovind cu un băţ merele căzute
din calea lui secundele fug pe lângă mine
cu guriţele mânjite de dulceaţă

8 buşeli:

  1. Las un semn că te-am citit cu plăcere în aerul rece al dimineții de vineri.

    RăspundețiȘtergere
  2. multumesc de citire. incantat de vizita.:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Mi-a placut ideea cu aerul care nu mai pastreaza formele iubitei...desi cred ca ar fi fost frumos sa o faca. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. este vorba de o lipsa aici. si de pastrarea realului la cote cat mai normale.:)

    RăspundețiȘtergere
  5. trandafirii scârţâie ca nişte porţi de metal - superb!

    RăspundețiȘtergere
  6. Parca soarele insusi ar fi un paznic ce rasarind isi croieste carare printre oameni sau mere. Frumos :)

    RăspundețiȘtergere
  7. luminita, incantat de vizita.
    teo, ma bucur ca se vede asa.

    RăspundețiȘtergere
  8. Păstrarea realului dincolo de vis. Frumos :)

    RăspundețiȘtergere

Zi ceva de-a busilea sau din picioare

de-a bușilea prin aer!