tata a murit ca o pânză sub culorile pictorului

tata a murit pâş pâş pe un fel de front
în timp ce toată lumea scria poezii
fără să-şi dea seama

era o nebunie în toată lumea
o stepă deasă rulantă
umblau vânători sau doar erau plimbaţi
de stepa aceea rulantă nu ştiu
aveau puştile născute pe umăr
cu ţevile largi
ca nişte pâlnii de gramofon
deh!
eram surzi când ne legănam
mişcaţi de o adiere venită din oase

pe vremea aia nu erau statui
nu se gândea atât de pesimist
lăsam oglinzile să înflorească în geamuri
alături de pumni în palmele larg deschise
cu degetele lungi ca nişte raze

şi locuri libere dintre carne şi unghii
şcoli cu limbi de foc ieşind din geamuri
fântâni în nori
persoane mustind de ochi bătrânii pur sânge
unghere pline de fluturi
sau doar nişte culori din neatenţia soarelui

secretul nu stătea într-o privire
oricum
nu mai ştiu despre ce vorbeam
când nu îmi convine ceva
uit