aşteptam pe o margine
când statuie
când plantă
oamenii în trecere
îmi mai cereau câte ceva din galantar
le dădeam total indiferent fără să greşesc
fiind atent să mi se vadă
manşetele de aur
sub soarele flămând
copiii îmi spărgeau geamurile
cu pietre aduse în zbor de la râu
când puneam mâna pe ei
se transformau în iarbă neudată
din nori
venea adesea pasărea cu vârfurile aripilor
pierzându-se în zări
şi din umbra cu care mătura câmpiile
poştaşii năvăleau pe mine
ca nişte termite
0 buşeli:
Trimiteți un comentariu
Zi ceva de-a busilea sau din picioare