ne vom târî pe sub bariere rupându-ne până şi hainele de sub piele. ne vom rostogoli prin iarbă ca nişte copii ai vântului. vom pluti bolnavi peste ape ca ceaţa.
o să trecem prin multe alte obstacole cu care o să devenim una. iubirea ne va părăsi într-un tărziu la malurile sângelui.
desigur că nu o să ajungem la capăt niciodată. vom pune toţi umărul la groapa cu gemete a omenirii.
!!! "vom pune toţi umărul la groapa cu gemete a omenirii"
RăspundețiȘtergereSi-asa iubirea isi va continua calatoria spre alte tarmuri indepartate si nesfarsite
RăspundețiȘtergereAsa se-ntampla cand un drumet ne poarta taitor prin vai de inima calatorite
Sa ne purtam adesea pe cai ce-n viata par neantalnite
de vrem,ne odihnim pe-un mal,iubirea,ea nu se grabeste in drumul ei
RăspundețiȘtergerede obosit te simti,si ai s-adormi,pe bratele ei calatoare aluneca-vei
si-o viata ai sa simti, te implinesti pe aripile sale in zborul armoniei
liviu, ma doare umarul zau asa :)
RăspundețiȘtergere''toteu'' iubirea e un spectator. aici nu este vorba de iubire, nu la modul spus de tine.
un spectator la ce?ca se poate si mai bine?
RăspundețiȘtergereun spectator care creaza inspiratia de a-ti trai viata...oare?
de ce as vedea mai mult,de ce simt ca eu sunt spectatoarea iubirii,si ma misc cu pasii sufletului in apropierea ei?