ultima reprezentaţie

nu ştiu să plantez sârmă pe sub tălpi
şi să o alerg întinsă

nu contează
încă de la naştere am avut destin de acrobat
îmi măsor nasul cu sânge
sunt clovn când mă aplaudă mulţimea

spectacolul se întâmplă
într-o după amiază plictisită de scaune

trebuie să staţi în picioare
să mă simţiţi când vă intru

Eu

pe sub unghii

copii să vină cu răpitorii lor
fără acadele, sunt prea rotunde pentru gust

numărul 1

recit o poezie!

trebuie să vă număr prelung versurile
altfel o să credeţi că este
o simplă înşiruire de litere

numărul 2

dispariţia!

intră în scenă femeia linoleum
este prea albă şi înaltă
în buzunare are forme din vise de bărbat
duce o pelerină bătrână
o pune plictisită pe mine
(diseară tot la…)
apucă să îmi spună
şi…

dispare

nici ea nu se aştepta.

vă uitaţi la mine ca la ceas
nu mai trec

numărul 3

dresaj!

apare în scenă iubita

aplauze,
delir

brusc devin clovn

atunci iubita se sperie
ia în fugă o mătură
şi fuge pe uşa din spate

nebunie totală
bis!bis!

nu mai am nici mătură nici iubită de schimb

numărul 4

iluzionism!

voi trece printr-o oglindă
fără să fac nici cel mai mic zgomot

îmi mai vedeţi călcâiul
şi atât

număr 5(final)

înghiţitorul de săbii

nu era prevăzut în program

apare în grabă
bagă sub duşumea cioburile făcute de mine
îşi înfige o sabie scurtă în burtă
se scurge în aer
pielea i se sparge
se face lumină
dispare

gata.

plecaţi plictisiţi
miroase a arenă şi tuşiţi
eu vă fac semn de sus de pe frânghie
să lăsaţi biletele la ieşire în joben

trebuie să le număr