de astăzi mă fac om
o chestie lată ce ocupă mult loc şi există
este o meserie cu miros de cruce
nu mai vreau apartamente
cu miros de vecini
îmi ajunge o cămaşă
cu trei nasturi şi un capişon pentru zile festive
duminică e prea departe
nu o serbez
voi creşte flori
o să le dau nume lungi
până când
am să uit
din câte litere este format numele meu
o să am o iubită
(pauză de întânlire)
şi o voi arunca în sus
până se face altceva
decât nevastă
o să am în faţă
un verde ca niciodată
o să mi-se întâmple o fiinţă
însetată de tot ce este primăvară în copii
şi voi muri aşa frumos
că nu se va şti că am existat
aşa curând cu omul
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Fascineaza.... nobletea scrierii, gandului "o să am în faţă un verde ca niciodată", e cularea vietii, reinoirii...
RăspundețiȘtergereCuvinte simple, dar atat de profund traite...