întunericul din cameră devine patern
mă pierd de mână cu el
prin parcuri unde îmi recompun iubitele
din frunze uscate
mă aşez pe bănci şi las să înceapă în mine
ploaia pe care am adunat-o de atâta vreme
în puşculiţă
pe marginea patului
lama de ras are un început de rugină
închid ochii
o pot transforma
într-un trandafir de primăvară
mi-aş tăia venele dacă aş şti
că sângele va curge în sus şi va forma un cer
aştept soarele - sergent
să mă scoată din celulă
să îmi plimb prin metrou singurătatea pe umeri
ca pe un copil
auzi draga, da o poezie un picut mai trista n ai putut scoate?? ce ma disperi!!! Sorin inca rade si pe tine te-o izbilt melancolia...haida, un sut in fund, pasu in fata si lasa lamentarile emo ptr iarna!!!!
RăspundețiȘtergerela iarna scriu de groaza :)
RăspundețiȘtergere